Clasificarea peşterilor

 

Clasificarea peşterilor după gradul de dificultate

(după Şcoala Română de Speologie)

GRADUL I

Peşteri amenajate turistic

 

GRADUL II

Peşteri orizontale sau în pantă, cu strâmtori, târâşuri, ramonaje şi/sau traversări, dar care nu necesită echipament special. Aceste peşteri pot avea cursuri de apă lente şi de mică adâncime, dar să nu existe pericolul de cădere în apă sau de inundare la viitură.

GRADUL III

Peşteri sau avene la care suma verticalelor este de ordinul zecilor de metri şi necesită echipamentul şi cunoaşterea tehnicilor TSA (Tehnica Speologiei Alpine). Pot fi active, dar să nu existe pericolul de cădere în apă sau de sifonare (inundare a unei porţiuni de peşteră) la viitură. De asemenea, pot avea traverseuri şi/sau săritori pozitive (ce trebuie urcate), dar acestea din urmă să nu necesite echipament de escaladă, deci pot fi urcate la liber în condiţii de securitate.

GRADUL IV

Peşteri sau avene care au suma verticalelor de ordinul sutelor de metri şi/sau active, existând pericolul de sifonare, cursul de apă fiind periculos şi neputând fi evitat - cunoaşterea înotului fiind obligatorie - şi/sau cu verticale pozitive, ce necesită echipament de escaladă. În această categorie intră şi peşterile foarte lungi, pentru a căror parcurgere este nevoie de unul sau mai multe bivuacuri.

GRADUL V

Peşteri total sau parţial inundate, pentru parcurgere cărora echipamentul şi tehnicile de scufundare sunt indispensabile.

 

 

 

Clasificarea peșterilor după valoarea patrimoniului speleal

Clasificarea peşterilor se face în conformitate cu specificaţiile Legii nr. 462/2001 modificată şi completată prinLegea nr. 345/2006 şi ale OM nr. 604/2005, după cum urmează:

Clasa A:

peşteri de valoare excepţională care, prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor, sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional; Dintre acestea putem enumera: Pojarul Poliţei, Hoanca Apei, Peştera Dârninii, Huda lui Papară, Peştera Gheţarul Scărişoara, Peştera de sub Zgurăşti, Peştera Ciurului Ponor, Peştera Piatra Altarului, Peştera Cerbului, Peştera Epuran, Peştera Cloşani, Peştera Şura Mare, Avenul din Cioaca cu Brebenei, Peştera Topolniţa, Peştera Tăuşoare.

Clasa B:

peşteri de importanţă naţională care se disting prin mărime, raritatea resurselor şi prin potenţial turistic;

Există ca exemple: Peştera Gheţarul de la Vârtop, Peştera Coiba Mare, Peştera Hodobana, Avenul din Şesuri, Peştera Lucia, Cetăţile Ponorului, Avenul din Grind, Peştera Meziad, Peştera Igriţa, Peştera Limanu, Peştera Răteiului, Peştera Lazului, Peştera Martel, Peştera Polovragi, Peştera cu Corali, Peştera Ponorici - Cioclovina cu Apă, Peştera cu Perle.

Clasa C:

peşteri de importanţă locală, protejate pentru semnificaţia lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică sau pentru dimensiunile lor;

Se includ următoarele: Peştera Coiba Mică, Izbucul Tăuz, Poarta lui Ionele, Peştera Vânătările, Peştera Dâmbovicioara, Avenul Borţig, Peştera Comarnic, Peştera Buhui, Avenul Licaş, Peştera Arnăuţilor.

Clasa D:

peşteri care nu întrunesc condiţiile pentru a fi incluse în clasele A, B şi C.

NOTĂ: Clasificarea vizează peşteri în întregime sau sectoare de peşteri (de pildă, Peştera Huda lui Papară este inclusă Clasei A, cu precizarea că sectorul de galerie activă intră în Clasa B).